Țara Vrancei este un ținut de legendă în care tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile se leagă strâns cu oamenii, cu istoria și cu natura. Tradițiile de Sărbători din această zonă sunt vechi de secole, sunt vestite și se mai poartă în zilele noastre, ca elemente de stabilitate și unitate.
Un semn distinctiv, specific Țării Vrancei în perioada Sărbătorilor de iarnă, este jocul măștilor de Crăciun și de
Anul Nou. Măștile, realizate din lemn sau piele de oaie sau capră, sunt specifice zonei Nereju din munții Vrancei. Jocurile cu măști din această parte a Țării Vrancei sunt obiceiuri arhaice, agrare și pastorale de tradiție multimilenară. La origine, acestea erau ceremonii în legătură cu întoarcerea periodică a morților și comportau tot felul de măști animale – capra, urs, cal.
Întoarcerea inevitabilă a lumii moderne spre mit presupune și reinterpretarea semnificațiilor lui profunde, capabile să dezvăluie un univers sacru, revelat în practicile ritualice. Jocurile cu măști se desfășoară în anumite momente ale anului, la Crăciun, la spargerea Anului Vechi.
Jocurile cu măști sunt, la sfârșitul perioadei rituale și ceremoniale, un fel de purificare, pregătindu-ne să intrăm mai liberi în Anul Nou care vine. Apariția mascaților trebuie pusă în concordanță cu degenerarea timpului. Măștile reprezintă în mentalitatea arhaică spiritele moșilor și strămoșilor care ar transmite prin dialog, gesturi, jocuri, principiul fertilității în Noul An. Se poate spune însă și că deghizarea cu ajutorul măștilor este o modalitate de refulare a tensiunilor sufletești acumulate peste an, masca oferind garanția deplinului anonimat și deci posibilitate
a înfăptuirii unor gesturi pe care nimeni nu și le-ar permite în viața cotidiană. Măștile cele mai răspândite sunt capra și ursul, iar jocul lor constituie una dintre formele elementare ale teatrului popular. Costumaţia bogată, agilitatea jucătorilor, ritmul alert, versurile şi strigăturile trimit la energia renaşterii, la ideea fertilizării, ca transformare cosmică pentru Noul An.
Măștile folosite în jocul Sărbătorilor din Țara Vrancei reprezintă un obicei străvechi, acest joc reușind să adune laolaltă zeci de mascați, motivația profundă rezidând în sporirea puterii de schimbare la față a timpului, Anul Vechi, și sub presiunea cetelor de mascați, trebuind neapărat să lase acum locul Anului Nou, timpului primenit și reîmprospătat. 
Expresii ale unei culturi străvechi, măştile rearmonizează omul contemporan cu spiritul moşilor şi strămoşilor, deschizând o fereastră spre o lume pierdută, dar ale cărei ecouri încă se mai aud în pragul marilor sărbători de la întretăierea anilor.
