Denumirea de „Tara Vrancei” data Grupului de Actiune Locala provine de la fosta provincie istorica cu acelasi nume, mentionata pentru prima data de catre Dimitrie Cantemir (carturar, domn al Moldovei) in opera sa ,,Descriptio Moldaviae”, apoi de catre scriitorul Alexandru Vlahuta in opera sa ,,Romania pitoreasca”.
Initiatorii GAL Tara Vrancei au hotarat sa dea grupului numele de „Tara Vrancei” acesta fiind reprezentativ pentru zona, intrucat cea mai mare parte a localitatilor care fac parte, in prezent, din GAL Tara Vrancei se suprapun peste vechea provincie istorica mentionata de Dimitrie Cantemir in scrierile sale.
Zona acoperita de Grupul de Actiune Locala Tara Vrancei are o identitate culturala ce ii confera o frumusete aparte caracterizata prin traditii si obiceiuri proprii si prin simboluri si valori particulare. Pe teritoriul GAL Tara Vrancei, la curbura Carpatilor, se intalnesc cele trei tinuturi ale tarii: Moldova, Muntenia si Transilvania intr-o zona in care, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, s-au pastrat datinile, obiceiurile, portul, limba etc – toate amintind de stramosii acestui tinut.
In localitatea Vidra,in satul Iresti, olarii realizeaza vase din ceramica neagra (nelustruita) si ceramica rosie simpla (smaltuita). La Spulber creatorii populari confectioneaza vechi instrumente muzicale: buciume si fluierase. La Negrilestis-a pastrat mestesugul sculptatului in lemn (case din lemn cu ornamente specifice). Nereju este cunoscut pentru talentatii creatori populari de masti si vase pirogravate si Tulnici pentru activitatea pastorala si arhitectura din lemn (caracteristica asezarilor vrancene vechi).
In Muntii Vrancei s-a nascut balada populara ,,Miorita” – podoaba folclorului vechi romanesc – culeasa de Alecu Russo (de la niste pastori vranceni, in 1850) si publicata de Vasile Alecsandri in ,,Poezii populare ale romanilor” in 1852. De asemenea, la nivelul teritorului GAL Tara Vrancei, s-au pastrat in timp, fiind transmise de-a lungul generatiilor, numeroase legende, una dintre acestea fiind cea a babei Vrancioaia.
Vrancioaia era o vaduva cu sapte feciori, iar cand Stefan cel Mare, invins de turci, a cautat adapost in munti, Baba Tudora Vrancioaia i-a dat pe cei sapte voinici care s-au luptat cu ,,smeii”, izbavind tara de pagani (turci). Iar Stefan, intors in Cetatea Neamtului, a chemat pe cei sapte voinici la el si le-a spus: ,,Voi sunteti sapte frati, in Vrancea sunt sapte munti, ai vostri sa fie pe veci de neam, neamul vostru sa-i stapaneasca-n pace! Si multa vreme razesii Vrancei bir n-au platit, podvada nu au facut, singuri si-au fost stapani”. De la cei sapte feciori ai Babei Vrancioaia: Barsea, Spinea, Pavel, Spulber, Negrea, Nistor si Bodea provine numele a sapte sate vrancene: Barsesti, Spinesti, Paulesti, Spulber, Negrilesti, Nistoresti si Bodesti.
Un simbol al mostenirii culturale si, totodata, un centru al valorilor spirituale, teritoriul acoperit de Grupul de Actiune Local Tara Vrancei are o frumusete aparte ce imbina armonios obiceiuri, traditii si mestesuguri proprii.
